In spatele ușilor inchise

image

     But I never came back.And I never will.
      Printre femei imbracate in parfum de mosc sau copii spanzurati de gâturi obosite si visătoare,cred ca realitatea se rezuma la mai mult decat niste blocuri cenușii,invăluite in lumină de apus.
      Vreau ca toti oamenii să fie fericiti,cu pretul nefericirii mele,chiar.Să se imbrace in mătase si să zâmbeasca des,să viseze si să citească cărti la finalul carora oamenii iși imbrătișeaza lacrimile.
     Suntem din ce in ce mai mecanici si inumai,ascultam vocile din jur,nu octavele inalte ale sufletului nostru.
Ne imbracam corpul după reguli trasate clar de societate,ne inchidem mintea si aruncăm cheia  si apoi absorbim idei străine si meschine pentru sufletul nostru,care îi rup paginile si îi sterg visele.
    Suntem suma nefericirilor nostre.Ne plângem dorul pe umeri gresiti,ne dezvăluim ideile unui ecou malițios.
Oamenii nu fac greseli,iau intodeauna decizii;decizii sub care lacrimile cad si genunchii tremură,sufletul urlă,ușile se trântesc ,iar sufletul pleaca.
    Oamenii din ziua de azi nu mai au suflet,urmăresc imbogățirea materială,nu cea spirituală si se ascund in haine la modă,nesusținute de substanță sau idealuri,ci doar ambiții prostești și triste.
      E inspăimântator ce urlă gândurile când se trage cortina ,iar scriptul se termină…

7 thoughts on “In spatele ușilor inchise

  1. Chiar cu prețul nefericirii tale , oamenii nu vor fi fericiti. Fericirea asta sta in lucruri mici. Suntem suma oamenilor din jurul nostru, fericiti ,nefericiti.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s