Nichita

image

   Nu pot spune de cate ori am stat minute intregi pe loc pentru o clipă si am inspirat aer si libertate.Scriu mult despre suflet ,iubire si oameni dar simt ca pe alocuri că mă transform intr-un turist chinez,cu aparatul vesnic spanzurat de umăr.Incerc să caut mereu subiecte de scris,lucruri care mă inspiră,conversatii inteligente si oameni frumosi.
      Nu cred că mă mai bucur de oameni cum o făceam odată.Acum de absorb vorbele si le filtrez,pun zahar sau virgule acolo unde e nevoie.
De cand m-am hotărât sa scriu ,văd viata ca o poveste,ca un basm pe lângă care trecusem de mii de ori cu pleoapele stranse sau cu nasu-n telefon.
      Acum copacii sunt cuvinte,iar oamenii suflete ,norii-vată de zahăr,iar inimile calde…ei bine,capitole noi,acolo unde drumul mai face o cotitură.
Nu stiu daca acum as mai putea trece pe langa povesti,fără ca măcar să citesc putin din fiecare.Și să le rescriu apoi,aici sau pe hartie parfumată.
    “Oamenii sunt păsări cu aripi în lăuntru.”(Nichita Stanescu)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s