Cutia

image

  
    Cred că sufletul nostu e ca o cutie mare si albă ,legata cu o fundită.Alături…niste acuarele si pensule,pe masa unei gradinite,pline ochi de copii mai mult sau mai putin creativi.
     Am ajuns să trec cu ochii inchisi pe lânga cutia mea,să o reneg si să vreau sa o arunc fara drept de apel la gunoi.
     As vrea sa îi sfasi hartia si să mi se dea una nou-nouță si fină,cu miros de proaspat.Să sterg totul de pe cea veche,sa o scufund minute intregi in apa  pana cand desenul de intină si devine nedescifrabil,ca o opera de arta ieftina,vanduta in scopuri caritabile.
         As desface fundita si as lasa peretii cutiei goi si expusi,ca zidurile unei fortarete necucerite si as astepta iedera sa le sufoce si si pomii sa le umbreasca.Glasuri de oamenii,cânt de pasari,umbre,raze de soare,povesti,aroma de cafea,sacrificii,lacrimi,oameni veseli sau nu ,ar lasa toate urme ,zgarieturi,semnaturi,incercari de grafitti sau jalnice umbre care ar aminti pe vesnicie timpul trecut.
   Tot eu sunt.Mai mult sau mai putin.Mai putin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s