Cum arata amintirile unui orb?

image

      
  ”   Mama avea piele fina si degete lungi,par pana la umeri, parfumat si moale,usor ondulat.Mirosea mereu a zambile si a flori de camp.
     Avea o voce calda si duioasa ,cu acorduri intr-un echilibru perfect si pasi usori si mărunti.Stiam mereu ca atunci cand era suparata mergea mai apasat si mai repede,iar podeaua se revolta usor sub mersul ei pentru o clipa,iar apoi zgomotul se cufunda in ecou.
    Avea un lant fin la gat cu un medalion neted pe care il prindeam intre degete si căruia  incercam sa îi deslusesc tainele,iar clinchetul pe care il facea atunci cand mergea,facea parte din ea dea-ntregul.
      Avea mainile reci uneori si atunci mă gandeam cu teama ca poate nu îi era bine,că poate era nefericită sau obosita.As fi vrut sa stiu ce culoare au ochii ei ,cum arata atunci cand e trista sau fericita,cum zambeste,cum îi curg lacrimile pe obraji .
     Mi-a spus cineva odata ca mama are ochii ca cerul de albastri si e infinit de frumoasa.
Atunci m-am intrebat:”Cum arata cerul?Dar infinitul?Daca infinitul e ceva nesfarsit atunci de ce exista prin insusi nesfarsirea sa ?”
       As fi vrut sa o văd macar pentru o clipă,cât sa ramana lumina vie in peretii cu ecou nesfarsit ai mintii mele,acolo in intunericul la care am fost poate condamnata din pură intamplare.
   Suntem orbi.Orbi de-a binelea sau orbi de iubire,de ură,de suparare,de durere sau de dor.Din cauza noastra sau a altora.Din vina nimanui.”

Cum arata amintirile unui orb?

  

7 thoughts on “Cum arata amintirile unui orb?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s