Amintire

image

    Mi-e dor de mainile lui calde,de vocea blanda si de măsuta pe care repara ceasuri.De sacosa lui de pânza verde inchis in care gaseam mereu o sticlă de Schweppes sau o bucatica de ciocolata pentru mine.
      De râsul lui si de felul in care mă striga.De bucuria mea si a lui,de plimbările din ce in ce mai scurte in ultima perioada din viata lui.
       S-a dus intr-o noapte de primavara calda in care a inceput sa ploua usor,l
       In ziua in care nu a mai fost toata casa era inundata de lumina,iar măsuta lui neschimbată.Mi-am tinut respiratia minute intregi si am sperat ca totul a fost doar o fantasma a cartilor cu povesti si ca clipa de clipa va sa intre pe usa.
        Si atunci,stand in scaunul lui si asteptandul,mi-am dat seama ca oamenii odata plecati nu se mai intorc niciodata inapoi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s