Povestile orasului

image

   Intodeauna am avut convingerea că viata te pune exact acolo unde trebuie sa fii.
   Că atunci cand te inchide intr-un oras mic,plat si cenusiu,trebuie sa inveti ceva din asta.Să te concentrezi pe lăuntru.
     As vrea sa inteleg uneori cum se impart cartile si cum se arunca zarurile destinului,de ce peisajul de la ferestrele noastre e atat de diferit incat iti vine uneori să te intrebi de ce ti-a picat cea mai proastă carte.
      Oare cum e ca atunci cand te trezesti dimineata sa vezi o particică de mare,ocean sau orizontul,de la etajul 67 al unui skyscraper dintr-o metropola din celalalt colt al lumii?
      O parte din jungla,sau Tour Eiffel ,o filă din New York sau poate un peisaj mioritic?
       Mi-e dor de agitatie si de freamat si zgomot,de peisajul neomogen,brutal,dureros de frumos al unui oraș mare.
Mi-e dor de anonimat ,de lumini si de oameni,de strazile care prind viata noaptea sub luminile vitrinelor ,de oameni anonimi care merg imbratisati pe strada,de muzicienii ocazionali,de fete blande,triste,fericite,indragostite,planse,ingrijorate,iubite;de aerul rece si electric,de povestile din vitrinele cafenelelor.

Mi-e dor de tot.

 
      
    

2 thoughts on “Povestile orasului

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s